Astăzi, vom discuta despre regăsirea sinelui prin intermediul literaturii. De multe ori, când ne aventurăm printre paginile unei noi lecturi, precum și în viața de zi cu zi, putem să realizăm încă din primele momente, dacă ceea ce avem în fața noastră este potrivit pentru sufletul nostru sau nu.
Majoritatea scriitorilor, fie sunt iubiți până la idolatrizare sau urâți de către public, fără un motiv anume, ci din propriile proiecții din intimitatea fiecăruia. rareori se întâmplă să regăsim obiectivitate în rândul cititorilor. Dacă luăm un răgaz să ne gândim, întâlnim aceeași problemă chiar și în viața de zi cu zi, în puține ocazii, avem o opinie indiferentă față de cineva, fie ne place acea persoană, fie o evităm cu desăvârșire.
Când vine vorba de literatură, de multe ori, înțelesul ascuns din spatele cuvintelor scriitorului, este exact ceea ce aveai nevoie să auzi, dar nu ai făcut-o niciodată din partea cuiva. O expunere a gândurilor, ce au fost internalizare sau din contră, o situație similară de viață, primește brusc o soluție. Așadar, nu există o rețetă care ar putea fi chiar pe placul tuturor, oamenii vin în diferite forme, ce ajung să fie șlefuite, abia în momentul în care interacționăm cu alți semeni. Cuvintele, pe de altă parte, vin și ele cu diferite mesaje, ce nu se potrivesc în toate spațiile în care pătrund, dar o modalitate de a le înțelege măcar parțial, este să încercăm să ne detașam de propria persoană și să ne așezăm în pantofii celui care le-a scris.
Poate că ne este atât de greu să găsim lecturi care să ne fie pe plac, tocmai pentru că noi ne-am schimbat, lumea a devenit un loc al propriului sine, al egoismului, al egoului și al setei de putere, prin devalorizarea celor din jur. Cei care spun adevărul sunt arătați cu degetul, cei buni sunt blamați de cei răi, cei drepți sunt judecați de cei nedrepți, empatia este strivită de mândrie, cei în nevoie sunt ignorați, iar frumosul a devenit greu de privit, dar este cu atât mai bine să fie distrus, de către cei care abuzează suflete, oportunități, iar în final se consideră victime ale celor pe care i-au lăsat fără vlagă.
Cu alte cuvinte, frumusețea unei cărți, vine în momentul în care tu ai frumusețe în lăuntrul tău, precum putem vedea frumosul din oameni, doar dacă noi suntem cu adevărat împăcați cu propriul sine, așa cum pretindem. Viața în sine ar deveni mai frumoasă, dacă nu ne-am mai comporta precum niște judecători, ci am trăi cultivând lumina în suflet.
Vă mulțumesc pentru atenție!
