Astăzi, vom discuta despre un mare scriitor român și anume, Marin Preda. Vă mai aduceți aminte de cele două romane celebre „Moromeții”? Poate ca mulți dintre noi am citit aceste cărți minunate doar pentru a ne fi folositoare la examenele școlare, dar la o analiză mai aprofundată, ne putem da seama că „Moromeții” este una dintre cele mai bune povești care s-a scris vreodată în țara noastră, întrucât surprinde într-un mod sublim mentalitate romanului de altădată, din spațiul satului tradițional, ce era atacat cu repeziciune de modernitate.
Așadar, Marin Preda s-a născut în anul 1922 în Sileștea-Gumești, debutând în anul 1942 cu schița „Părlitu’ ”, publicată în ziarul „Timpul”. Poate că mulți nici măcar nu au auzit de acesta mică operă a sa, dar cu siguranță merită un loc de cinste în memoria oricărui cititor. Despre scriitor știm că nu a avut cel mai ușor trai, nici măcar când vine vorba de învățătură, dar cu toate acestea scrierile sale sunt în continuare de actualitate și nu încetează să ne fascineze. Volumele „Moromeții” surprind un personaj interesant și anume, Nicolae Moromete, despre care se crede ca ar fi o transpunere a scriitorului în firul narativ și demersul său de a deveni un om de cultură prin înstrăinarea de familie.
Vă voi lăsa, mai jos, un fragment din opera sa:
„În câmpia Dunării, cu câțiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, se pare că timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare; viața se scurgea aici fără conflicte mari.
Era începutul verii.
Familia Moromete se întorsese mai devreme de la câmp. Cât ajunseseră acasă, Paraschiv, cel mai mare dintre copii, se dăduse jos din căruță, lăsase pe alții să deshame și să dea jos uneltele, iar el întinsese pe prispă o haină veche și se culcase peste ea gemând. La fel făcuse și al doilea fiu, Nilă; intrase în casă și după ce se aruncase într-un pat, începuse și el să geamă, dar mai tare ca fratele său, ca și când ar fi fost bolnav. Al treilea băiat, Achim, se furișase în grajdul cailor, se trântise în iesle să nu-l mai găsească nimeni, iar cele două fete, Tita și Ilinca, plecaseră repede la gârlă să se scalde.”.
Vă mulțumesc pentru atenție și spor la lectură!
