Poate una dintre cele mai frumoase surse de inspirație, nu doar în lumea literaturii, ci și în viață, este Hector Malot. Acesta s-a născut în Franța în anul 1830, într-o perioadă în care această țară a fost zguduită în adevăratul sens al cuvântului de faimoasa „Revoluție Franceză”, ce în zilele noastre constituie o sursă de inspirație pentru toate tipurile de artă. Acest eveniment istoric, a fost unul violent, ce a schimbat statul din toate punctele de vedere, iar când au loc astfel de schimbări, consecințele se resimt timp de mulți ani.
Acestea fiind spuse, putem înțelege cu ușurință de ce Hector Malot a scris atât de mult despre relațiile de familie, în special din mediul rural. Când mă gândesc la munca acestui mare scriitor, îmi vine un minte un titlu: „Singur pe lume”. Un roman minunat, pe care poate mulți l-ar considera pentru a cei mici, întrucât este o lecție de viață prezentată concret și aceea că, indiferent din ce mediu provii, poți reuși să faci orice îți propui. În cazul adulților, poate fi realizată o analiză mult mai profundă, atât în psihologia personajelor, cât și în ideea fundamentală că întotdeauna după momentele grele, urmează bucurie. Noi am uitat cu desăvârșire să mai așteptăm acea bucurie, iar din acest motiv, mulți oameni își pierd calea, își pierd speranța și se cufundă în amărăciune.
Portret cu Hector Malot
După cum v-am obișnuit, vă voi lăsa un scurt fragment din roman pentru a descoperi sau a ne reaminti cât de talentat a fost Hector Malot:
„Sunt un copil găsit. Dar, până la opt ani, am crezut că, asemenea celorlalţi copii, am o mamă, căci, atunci când plângeam, o femeie mă strângea
cu atâta drag în braţele ei, încât lacrimile mi se opreau imediat.
Niciodată nu m-am culcat fără ca această femeie să vină să mă sărute şi, când vântul de decembrie lipea zăpada de geamurile albite de ger, ea îmi lua
picioarele între palme şi mi le încălzea, cântându-mi un cântec ale cărui versuri şi melodie mi le mai aduc puţin aminte.
Când păzeam vaca pe marginea drumurilor sau prin mărăcinişuri şi eram prins de câte-o ploaie rapidă, ea venea înaintea mea în grabă şi mă obliga să
mă ascund sub poala fustei de lână pe care şi-o ridica pentru a-mi acoperi capul şi umerii.”- Singur pe lume, „În sat”.
De data aceasta, îmi doresc să vă prezint și dedicația pe care scriitorul a compus-o pentru fiica sa, întrucât este exact esența inspirației creative care se naște în noi de la cei dragi, într-un exemplu concret:
„În timp ce scriam această carte, mă gândeam tot timpul la tine, copila mea, şi numele tău îmi venea în fiecare clipă pe buze. O săi placă lui Lucie? O va interesa pe Lucie? Tot timpul Lucie. Numele tău, pronunţat atât de des, trebuie să fie înscris la începutul acestor pagini: nu ştiu ce soartă vor avea, dar, oricare ar fi aceasta, ele îmi vor da o mulţumire care valorează cât tot succesul, satisfacţia de a mă gândi că tu le poţi citi, bucuria de a ţi le oferi.”- Hector Malot
Fotografia pe care am ales-o reprezintă sugestiv frumusețea spațiului rural simplu, pe care Hector Malot o aprecia atât de mult. Vă invit pe toți să reciti acest volum minunat al copilăriei!
Vă mulțumesc!
