Astăzi, îmi doresc să vi-l prezint pe Giacomo Leopardi, (pe numele său complet:Giacomo Taldegardo Francesco di Sales Saverio Pietro Leopardi) poate pentru cei mai mulți dintre noi, numele său nu este unul atât de cunoscut, dar el a fost unul dintre sculptorii primordiali ai poeziei în țara artei, Italia, în secolul al XVIII-lea.
Portret cu Giacomo Leopardi în anii tinereții.
Așadar, anul trecut, am avut șansa de a întâlni universul acestui poet deosebit, printr-o întâmplare frumoasă din viața mea și din acel moment, a rămas unul dintre scriitorii mei de suflet.
În articolul ce urmează, vă voi oferi doar câteva repere, pentru a vă invita să îl descoperiți mai amănunțit pe cont propriu, nimic nu este mai frumos decât, pasionat de lectură fiind, să descoperi lumea prin ochii unui nou scriitor. Acestea fiind spuse, Giacomo Leopardi a fost un adevărat om de cultură, pe lângă pasiunea sa pentru poezie, a fost, de asemenea, eseist, filozof și filolog. Un lucru mai puțin cunoscut despre el este faptul că este considerat unul dintre cei mai mari poeți romantici din lume, din toate timpurile, fiind un precursor al acestei ramuri poetice, chiar și pentru marele Mihai Eminescu, întrucât acesta a fost născut la câțiva ani după trecerea în neființă a lui Giacomo Leopardi.
A venit timpul să vă prezint una dintre operele sale magnifice… Din păcate, nu există traducerea în limba română pentru majoritatea poeziilor sale, iar dacă aș încerca să o traduc, multe dintre semnificațiile sale profunde de la limba mamă ar fi diluate, dar vă voi lăsa varianta originală și o transpunere în limba engleză.
„L’Infinito (The Infinite)
by Giacomo Leopardi (Translated by Henry Reed )
Sempre caro mi fu quest’ermo colle,
E questa siepe, che da tanta parte
Dell’ultimo orizzonte il guardo esclude.
Ma sedendo e rimirando, interminati
Spazi di là da quella, e sovrumani
Silenzi, e profondissima quieteIo nel pensier mi fingo, ove per poco
Il cor non si spaura. E come il vento
Odo stormir tra queste piante, io quello
Infinito silenzio a questa voce
Vo comparando: e mi sovvien l’eterno,
E le morte stagioni, e la presente
E viva, e il suon di lei. Così tra questa
Immensità s’annega il pensier mio:
E il naufragar m’è dolce in questo mare.
Always to me beloved was this lonely hillside
And the hedgerow creeping over and always hiding
The distances, the horizon’s furthest reaches.
But as I sit and gaze, there is an endless
Space still beyond, there is a more than mortal
Silence spread out to the last depth of peace,
Which in my thought I shape until my heart
Scarcely can hide a fear. And as the wind
Comes through the copses sighing to my ears,
The infinite silence and the passing voice
I must compare: remembering the seasons,
Quiet in dead eternity, and the present,
Living and sounding still. And into this
Immensity my thought sinks ever drowning,
And it is sweet to shipwreck in such a sea. ”.
Încă din primele versuri, putem observa cu ușurință trăsăturile esențiale ale romantismului, pornind de la starea generală de spirit, care este una de reverie, visul devenind o evadare din lumea reală care nu este în concordanță cu starea de geniu a eului liric. Totodată, elementele din cadrul natural devin adevărați confidenți ai poetului și unicul loc în care sufletul poate fi cu adevărat liber.
Principalele surse de inspirație pentru scriitorii romantici erau: legendele, istoria națională și realitatea societății din care aceștia făceau parte, dar îmbrăcau toate aceste subiecte în sensibilitate poetică, marcată, în general, de melancolia față de valorile trecutului.
În cazul de față, Giacomo Leopardi ne prezintă o abordare foarte interesantă a eternității universului în comparație cu efemeritatea ființei umane, iar moartea nu este decât o trecere firească în veșnicia universală. Precum este specific curentului romantic, poetul, adeseori, evidențiază o stare de solitudine, întrucât lumea înconjurătoare nu este suficient de evoluată pentru a înțelege trăirile sale interioare, fapt care reprezintă, în fond, drama geniului în trecerea ireversibilă a timpului…
Voi ce semnificații ați regăsit la nivelul poeziei?
Fotografia face parte din galeria personală și este un oraș splendid din Italia, Pistoia, pe care am avut șansa să îl vizitez anul trecut și unde m-am simțit ca acasă. Aici, am regăsit oameni calzi și deosebiți, ce parcă sunt întruchiparea esenței culturii italiene. Dacă căutați un loc liniștit de vizitat în regiunea Toscana, vă recomand să nu evitați acest loc plin de istorie și arhitectură locală. Unul dintre cele mai frumoase puncte de vizitat este piața din centrul orașului, în care se înalță falnic un turn parcă făurit pentru păpuși și cine știe, poate veți citi chiar și o frumoasă poezie scrisă de Giacomo Leopardi….
Vă mulțumesc pentru atenție!
