În ziua de astăzi, putem observa faptul că multe persoane disting cu greutate textele literare față de cele non-literare. Astfel, există o oarecare fuziune între narațiune și textele simpliste, concrete, de tip știri. Oamenii încep să se plictisească când nu întâlnesc dialog într-un volum și preferă să citească propoziții mai scurte, care nu necesită un proces de reflecție îndelungat.
Odată cu modul în care lumea a evoluat, chiar dacă multe aspecte s-au simplificat, pare că nu mai avem timp pentru lucrurile cu adevărat importante sau pentru a ne hrăni sufletele. Cu alte cuvinte, chiar și lucrurile care necesită un anumit grad de implicare sau dedicare au ajuns să fie tratate cu superficialitate, fără să mai asimilăm valorile care pot fi ascunse în spatele paginilor. Poate că, pe vremuri, oamenii păreau mai sinceri fiindcă la finalul zilei oricât de mult ar fi avut de muncă, greutăți de îndurat, întotdeauna se aplecau înapoi către cei dragi. La nivel metaforic, noi înșine pare că ne-am transformat din texte literare, în texte reci, non-literare… utilizăm inteligența artificială, dar noi pare că suntem cei artificiali în această ecuație.
Din ce în ce mai des, vedem că oamenii aleargă către inteligența artificială atunci când au o problemă, fiindcă oamenii au uitat să te îmbrățișeze prin compasiune, iar inteligența artificială îți oferă răspunsuri, cum o făceau oamenii cândva, înainte să devină într-o permanentă competiție.
Prin urmare, evoluția este minunată și necesară, dar anumite lucruri au mai mult farmec când sunt păstrate în forma ei originală, transmisă din străbuni. Nu degeaba se spune că înțelepciunea vine cu timpul…
Vă mulțumesc pentru atenție!
