Astăzi, vom discuta despre expunerea în fața publicului și ce înseamnă acest lucru în sfera literaturii. De multe ori, observăm din ce în ce mai mult faptul că oamenii trăiesc printr-un ecran, nu pot mânca, nu se pot bucura de un peisaj sau de un moment frumos, fără să îl regizeze pentru a fi împărtășit cu ceilalți. Sunt cărțile autobiografice în aceeași situație?
Ei bine, oamenii tind din ce în ce mai mult să fie mânați de dorința de a-și arăta valoarea în fața celorlalți sau cel puțin ceea ce ei cred că este valoros. Faptul că multe persoane își pierd ore văzând ce fac ceilalți, în loc să se bucure de propria viață, este un semn clar că mediul online, pe lângă beneficiile intelectuale, ne-a făcut să fim într-o continuă competiție unii cu ceilalți și să ne umflăm ego-ul pe zi ce trece.
Cu alte cuvinte cărțile care prezintă tendințe autobiografice nu pot fi încadrate în aceeași categorie, întrucât o fotografie pe rețelele de socializare este menită să fie admirată instantaneu și este o rugăminte indirectă de a fi în centrul atenție, o carte este făcută să rămână în timp, să fie oferită din generație în generație și să ofere o imagine reală într-o lume creativă a fantasticului. În mediul online, vedem un zâmbet și un decor perfect, iar când camera se închide, tună și fulgeră.
În ziua de astăzi, este un lucru deosebit să fii indiferent față de spațiul virtual și să te apleci către volume tipărite. Cu siguranță, o carte care nu a fost scrisă doar pentru admirația celor din jur, ci din dragoste pentru scriitură, poate fi considerată cu adevărat valoroasă și poate că printre miile de cuvinte formate, câteva vor rămâne în mintea cititorului și vor fi folosite la momentul potrivit.
Vă mulțumesc pentru atenție!
