Astăzi, vom discuta despre fenomenul inteligenței artificiale, întrucât în ultimii ani, a ajuns la un nivel în care nu îți mai poți da seama ce este creat din frumusețea minții umane și ce nu.
Așadar, voi începe direct prin a spune că, din punctul meu de vedere, inteligența artificială este un inamic când vine vorba de arta literaturii. În momentul în care te ajuți de un AI pentru a-ți pune ideile în ordine, unde mai este autenticitatea sau chiar talentul când vine vorba de scriitură? Fiecare scriitor are un stil specific, o sensibilitate aparte, ce poate fi copiată de un program online, dar nu poate fi niciodată replicată în adevărata ei esență.
Firește că în numeroase domenii inteligența artificială este utilă pentru a salva timp, dar din păcate, pe lângă ajutorul său tehnic și teoretic incontestabil, aceasta vizează și creativitatea. Oare acesta este scopul să realizezi cântece, lucrări scrise sau fotografii pentru noi? Ce se va întâmpla cu viața reală? Câștigăm timp, dar în mod paradoxal rămânem cu din ce în ce mai puțin timp, iar toată această alergătură unde va duce? Ce se va întâmpla cu noi, cu lumea noastră, cu cei dragi?
De multe ori, am întâlnit persoane care utilizează inteligența artificială pentru a-și finaliza studiile. În acest moment, care este scopul să studiem dacă nu o facem cu adevărat?
În încheiere, aș vrea să vă adresez o întrebare. Cine ar citi un volum scris de un program care nu a trăit niciodată lucrurile despre care povestește? Cine ar avea încredere în autenticitatea cuvintelor unui program? Unde se află sufletul?
Fotografia a fost realizată în cadrul evenimentului BIAS 2024 și am ales-o, întrucât astfel de momente sunt cele autentice, cele care nu pot fi replicate de un program, pe care le trăiești doar o dată în viață.
Vă mulțumesc pentru atenție!
