Sărbătorile de iarnă sunt întotdeauna prilejul perfect pentru a scrie. Afară devine din ce în ce mai neprietenos și parcă simțim nevoia să ne retragem într-un colțișor călduros, cu un ceai aburind și poate puțină muzică în surdină.
În goana după cadouri, locația de revelion, uităm adesea de perioada de până la Crăciun, în care piețele încep să miroasă a murături și vin fiert cu anason, pe străzi pâlpâie câte o luminiță timidă, iar copiii așteaptă cu nerăbdare înghețul, pentru a se distra pe derdeluș.
„Iarna ninge și îngheață,
Frigul crește tot mereu,
Păsărica cea isteață
Nu mai zice cântul său.
Când afară viscolește,
Ea s-ascunde tremurând
Într-un dos, unde găsește,
Nu ca vara, ciripind;
Ci, zburlită și-ntristată,
Flămândă ca vai de ea,
Pe la drum mâncarea-și cată,
Sărmănica păsărea.
Dumnezeu care-a făcut-o
Pe dânsa, ca și pe noi,
O nutrește s-o-ncălzește,
El o scapă din nevoi!”
-„Păsărica în timpul iernii” de Ion Creangă
Bineînțeles, nu numai pentru noi iarna este un moment important prin semnificația sa, ci pentru întreaga natură, pentru care acest anotimp devine precum un examen al rezistenței și al răbdării. Cu siguranță, un lucru pe care ar trebui să îl asimilăm de la cadrul natural este capacitatea de adaptarea și modalitatea de a găsi soluții, de multe ori, oamenii se blochează în momentul în care lucrurile nu ies așa cum și-ar dori.
„Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi…
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.”.
-„Iarnă” de V. Alecsandri
Iarna nu ne impresionează doar prin frumusețea sa, ci și prin faptul că reprezintă o trecere de la abundență la greutăți, iar precum viața, ne aduce aminte că fără momente dificile, nu ai învăța niciodată să apreciezi frumusețea vieții.
Prin urmare, chiar dacă este frig afară, dacă aveți posibilitatea să urmăriți un fulg de zăpadă, s-ar putea să descoperiți o întreagă istorisire…
Vă mulțumesc pentru atenție!
