De-a lungul timpului, am tot fost întrebată dacă am câștigat ceva din publicarea volumelor mele, pe lângă satisfacția de că imaginația mea s-a materializat într-o formă care poate ajunge la sufletele oamenilor.
Adevărul este că începutul, în carieră de scriitor, poate fi unul anevoios. În primă fază, te poți ciocni de multe refuzuri, iar când în sfârșit reușești să îți îndeplinești visul de a publica, pare că lucrurile nu merg întotdeauna așa cum ți-ai fi imaginat. Dacă cineva publica o carte gândindu-se la renumerație, acesta este un motiv total greșit. Scrisul, precum orice artă, este în primul rând, o expresie sufletească, un act moral, ce poate influența viețile altor oameni sau chiar să inspire într-o oarecare măsură. Lumea de astăzi este aproape complet centrată pe material și foarte puțin asupra profunzimii sufletului și așa succesul a ajuns să fie măsurat în bani, nu în impactul pe care îl ai în această lume sau prin bunătatea pe care reușești să o răspândești prin granturi mărunte, ce trec neobservate.
Cu alte cuvinte, pot trece chiar ani întregi fără să primești vreo formă de renumerație, dar cu multă consecvența, fără să te dai bătut și continuând să îți urmezi pasiunea, oricât de greu ar fi, în final vei reuși. Oamenii din jur mereu își imaginează că autorul cu siguranță este cel câștigat din punct de vedere financiar, dar nu este așa, el este împlinit prin reacția publicului său și prin căldura pe care o primește din partea acestuia. Oamenii se unesc prin rândurile sale, iar puterea cuvântului are o forță devastatoare.
Prin urmare, triumful în viață nu se măsoară în bani, ci în momentele în sine, pe care avem șansa să le trăim, fie ele grandioase sau neplăcute. Un succes masa urat doar monetar, este o doar o gaură în suflet, pe care mulți nu știu cum să o acopere.
Vă mulțumesc pentru atenție!
