Astăzi, vom discuta despre opinii, oamenii devin din ce in ce mai divizați, iar din păcate, opiniile sunt factorul primordial care îi îndepărtează și îi fac să se urască unii pe ceilalți. Cel mai recent exemplu, poate fi cu alegerile prezidențiale, oamenii intri într-un soi de război unii cu ceilalți, când idee umanității este să trăim în comuniune. Când vine vorba de literatură, bineînțeles că același subiect vă fi abordat de mai mulți scriitori, în perspective cu totul diferite, ajungând chiar să facă referire unul la celălalt și să se contrazică în fața publicului lor, în loc să caute să se completeze și să contribuie împreună la dezvoltarea domeniului respectiv.
Este oare, cu adevărat, opinia mea mai bună decât a celorlalți?
Dacă ne gândim la o simplă definiție a cuvântului „opinie”, ne vom da seama cu ușurință că se referă la credințele personale, ceea ce nu atestă în niciun fel că aceasta este mai valoroasă decât a celui din jur sau că este măcar corecte.
De ce, cu toate acestea, tindem să ne umflăm în fața celorlalți și să încercăm să ne arătăm superioritatea prin modul în care vizualizăm un anumit subiect?
Acest lucru are legătură cu bine-cunoscutul concept de „ego”. Eu-ul meu este cel mai important în universul meu, eu-ul meu întotdeauna are dreptate, eu-ul meu este întotdeauna cel mai îndreptățit, dar aflăm cu stupefacție, mai devreme sau mai târziu, că suntem personajul principal doar în propria poveste, iar problemele pe care le putem avea, pot fi vise pentru alți oameni care se căznesc să cade cruci mult mai grele decât ale noastre.
Așadar, literatura este plină de opinii contradictorii, de oameni, unul mai inteligent decât altul, dar cel mai important este să iei totul cu în gram de sare și să asculți ceea ce au și ceilalți de spus pentru a evolua.
Vă mulțumesc pentru atenție!
