Astăzi, vom discuta despre un subiect destul de actual din punctul meu de vedere, ci anume independența, în deosebi când vine vorba de scris. Așadar, de multe ori, putem întâlni în jurul nostru oameni talentați care își doresc ca scrierile lor să fie publicate în posteritate. Cu toate acestea, de ce nu și-ar dori cineva să se bucure de mirosul propriului volum pe timpul vieții? Să ai posibilitatea de a atinge filele și de a vedea impresiile celor din jur.
Ei bine, precum în orice alt domeniu, oamenii sunt ghidați de ezitare, teamă și rușine pentru propriile gânduri. Așa că, preferă să se lege de alte persoane doar pentru a se simți în siguranță, chiar și publicarea în sine, pentru mulți nu mai este un proces de cunoaștere, prin care te expui în fața unei edituri, ci un moment în care te simți neajutorat, ceea ce ar trebui să fie departe de bucuria publicării.
Ce poate fi mai frumos decât să simți ca rosul mâinilor tale au creat ceva deosebit sau au adus poate și cea mai mică diferență în viața cuiva? În esență, literatura este modul prin care poți percepe viața printr-o nouă perspectivă, prin care te poți dezvolta din punct de vedere intelectual, dar și sufletește, deci nu există o rețetă a succesului, în afară de perseverență. Mi-am dat seama de-a lungul timpului că nimeni nu se naște învățat, iar lucrul care face diferența este voința noastră de a crește și de a evolua în cea mai bună versiune a noastră, iar acest lucru se aplică desigur, și în cazul scrisului.
Trăim într-o lume în care oamenilor le este frică de independență, le este frică să încerce și mereu caută ajutorul celor din jur, dar acest lucru nu ne determină decât să ne lamentăm și să rămânem întotdeauna la fel, fără pic de evoluție. Tocmai a lua viața in propriile mâini înseamnă să te dezvolți.
Cu alte cuvinte, dacă aveți un vis, încercați să îl faceți prin propriile forțe, iar dacă acolo, undeva, există destulă determinare este imposibil să nu reușiți.
Vă mulțumesc pentru atenție!
