Astăzi, vom vorbi despre un subiect extrem de grav, și anume furtul cultural. Cu toții, în special, românii am fost zguduiți de știrea dramatică de pe 26 ianuarie, în care ne-a fost spus că mai multe bijuterii dacice, printre care și faimosul Coif de la Coțofești au fost furate din cadrul Muzeului Drents din Olanda.
Furtul cultural este ceva ce se întâmplă de când suntem, fie că vorbim de artefacte cu o valoare inestimabilă, fie că ne referim la autori care preiau idei de la adevărați scriitori și le prezintă drept originale. Exemple avem peste tot în josul nostru, cum Mona Lisa, cunoscută în Italia drept Gioconda, a fost luată din țara de baștină, iar francezii refuză categoric să o înapoieze acolo unde îi este locul, pe lângă alte zeci de picturi și sculpturi faimoase realizate tot de mari artiști italieni și sustrase fără nicio reținere, pentru a fi expuse ulterior în Muzeul Luvru. Putem merge chiar mai departe de atât, multe exponate din Egipt sunt replici, întrucât au fost luate de britanici și la ei au rămas…
Nu este prima oară când o parte din cultura noastră ne este știrbită fără niciun regret, alte multe artefacte s-au pierdut în negura timpului și daca nu au făcut-o, oricum nu ne-au mai fost înapoiate. Lumea a ajuns într-un punct în care nimic nu mai are valoare, totul este distrus pentru o fericire temporară, până la următoarea pradă. Trăim într-o lume în care nu am putut nici măcar să îl înmormântăm pe Constantin Brâncuși la el acasă, pe plaiurile marele, pentru că ne-a fost refuzat cu vehemență. Cu alte cuvinte, dorințele și viața în sine, au devenit mai slabe decât avarismul unor oameni.
Furturile culturale sunt printre cele mai însemnate, întrucât lasă în urma lor o gaură adâncă, dispare o parte din identitatea păgubiților, o parte din sufletul celor care au muncit pentru a realiza respectivele opere este negată în totalitate. În cazul nostru, golul va fi cu atât mai mare cu cat artefactele datau din secolul al IV-lea înainte de Hristos, fiind o mărturie a istoriei noastre, ci nu doar pentru noi, dar pentru toate popoarele care au poposit pe meleagurile noastre de-a lungul vremurilor.
Cu toate acestea de ce apar furturile culturale? Ei bine, cei care comit fapta, preferă un succes rapid, în locul unei munci adevărate, care te înnobilează, iar cei care cumpără astfel de artefacte pentru plăcerea personală, nu sunt altceva decât niște fanfaroni, care o fac pentru status, dar nici ei, nici cei care comit grava faptă nu ar fi în stare să lase în istorie ceva atât de însemnat precum bunurile pe care le-au furat.
Aș vrea să închei acest articol prin a spune că lumea literaturii nu este departe de aceste evenimente grave, ci din contră, de câte ori editori nu fură poezii sau pasaje și le publică sub numele lor? De câte ori autorii uită să citeze sursele de inspirație sau mai rău folosea programe care le generează ideile? Ceea ce contează este să rămâne originali, pentru a ne păstra frumusețea și valorile, daca totul devine de lepădat în fața dorințelor de moment, pierdem tot ceea ce suntem.
Vă mulțumesc!
