Textele scrise în limba maternă provoacă în rândul publicului mai multe reacții. De pildă, în secolul trecut, o bună parte din autorii de bază pentru tineri, pe lângă numele din literatura universală, erau cei autohtoni. Oamenii se puteau raporta cu ușurință la cadrele descrise și la mentalitatea personajelor. Noile generații tind să fie mai fascinate de autorii străini, respingând cu desăvârșire literatura națională, nu doar în România, acesta este un fenomen răspândit la scară largă.
Un lucru pe care îl putem observa este că mentalitatea oamenilor s-a schimbat, multe dintre textele autohtone erau bazate pe filosofia satului, în timp ce textele actuale sunt mai ușor de digerat, pentru cei care oricum nu mai au răbdare să ducă o carte până la capăt, de cele mai multe ori.
Într-adevăr, în propria limbă poți exprima anumite trăiri, care în alte graiuri ar putea suna diluate, iar aceasta este frumusețea limbilor, fiecare în parte are un dialect interesant și devine precum un puzzle lingvist, care ne ajută să ne înțelegem între noi. Pe de altă parte, noile generații sunt atât de obișnuite cu limba engleză, încât pare că pot jongla ușor între aceasta și limba lor maternă. Așadar, chiar dacă un text este scris într-o altă limbă decât limba ta principală, acesta poate avea rolul de material de consolidare și chiar o manieră de a învăța cum să exprima ceea ce ne dorim, astfel încât să fim înțeleși de un public cât mai larg.
Suntem diferiți de la cultură la cultură, dar în fond, umanitatea din noi ne aduce mai aproape decât credem. Bunătatea este un limbaj universal, iar grija față de cel din jur poate depăși granițele fără nicio problemă.
Vă mulțumesc pentru atenție!
