Din ce în ce mai mult, ne afundăm într-o lume în care totul este în masă- opțiunile sunt nelimitate, iar noi pe zi ce trece, tot mai nemulțumiți. Plimbându-te printr-un târg de carte, auzi deosebi: „cred că acest volum ar arăta grozav în biblioteca mea”. Deci poate că nici măcar cititul nu mai este atât de mult despre sufletul autorului, cât despre copertă în mod paradoxal. Oamenii sunt atrași de lucruri grandioase, strălucitoare, nu mai au curiozitatea de a cerceta dincolo de aparențe.
Acest fenomen se reflectă și în viața de zi cu zi în toate lucrurile pe care le facem și în toate interacțiunile pe care le avem. Indiferent ce ai face, oamenii nu sunt niciodată satisfăcuți, întotdeauna se gândesc că au alte opțiune: nu este nicio problemă dacă cineva m-a întristat, pur și simplu îl pot înlocui. Uităm să recunoaștem unicitatea în oameni și poate chiar și în noi. Precum zecile de mii de volume din librării, privim ceea ce avem în jur cu o ușoară plictiseală, ca și cum întotdeauna este nevoie de ceva nou pentru a fi fericit. Lucrurile nu se mai privesc în tihnă, oamenii nu se mai apreciază unii pe ceilalți, iar lectura a devenit un lucru străin pentru mulți.
Prin urmare, ceea ce aș vrea să spun este că dacă îți petreci toată viața căutând, nu vei găsi niciodată acel lucru deosebit, întrucât indiferent de ce primești, întotdeauna îți dorești mai mult. Poate că viața este despre a fi mulțumit cu ceea ce ai și să deschizi ochii către cei din jurul tău, chiar și atunci când coperta nu este cea mai frumoasă.
Va multumesc pentru atenție!
