Astăzi, vom discuta despre cunoscutul autor român, Nicola Labiș. Mulți dintre noi am început să îl uităm, atât pe el, cât și operele sale pline de esență tipic românească. Cu siguranță, nu mulți dintre noi știm că acesta s-a stins din viața la vârsta de doar 21. La vremea aceea, a fost declarat că a suferit un accident rutier, dar au existat și multe voci care consideră că Nicolae Labiș a fost victima unui asasinat, dat fiind faptul că se bucura de un succes răsunător, în special în rândul studenților, iar influența sa se resimțea semnificativ.
Nicola Labiș a fost cel mai tânăr scriitor care a reușit să intre în Uniunea Scriitorilor și până în ziua de astăzi, este considerat un geniu, nu doar al generației sale, ci și al timpurilor noastre. Marele critic Eugen Simion l-a supranumit „buzduganul unei generații”, iar din punctul meu de vedere, cuvintele sale au fost mai mult decât corecte. Nicolae Labiș a apărut și a schimbat întreaga literatură autohtonă în scurtul timp pe care l-a avut, cu siguranță dacă destinul său nu era unul atât de crud, ar fi revoluționat literatura. El a reușit să scrie mai mult de la momentul debutului său până în momentul tragediei decât mulți scriitori contemporani reușesc într-un an.
Portret cu Nicolae Labiș
Vă voi lăsa, mai jos, o poezie din volumul „Lupta cu inerția”, publicat în 1958, pentru a ne bucura împreună de cuvintele sale minunate:
„Nesfârșit e cerul
Care se-ncepu,
Nesfârșită-i ziua
Unde ești și tu.
Soarele e palid
Dus în vechi povești –
Nesfârșita-i zarea
Larga, unde esti.”- Tu, Nicolae Labiș
Fotografia pe care am ales-o a fost realizată pe străzile istorice ale orașului Pistoia din Italia, iar în ceea ce mă privește, este o bună reprezentare a muncii lui Nicolae Labiș, întrucât el este și va rămâne întotdeauna o explozie de culoare pentru literatura română, iar pentru acest lucru va fi mereu regretat în sufletele noastre.
Vă mulțumesc pentru timpul acordat!
