Mihail Sadoveanu a fost un cunoscut scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician, politician român pe parcursul secolului al XX-lea. Acesta a avut un parcurs mai mult decât interesant, mai ales prin prisma implicării sale în scena politică, care știm prea bine că a avut parte de o evoluție tumultoasă în acea perioadă, regimurile erau instabile, iar România a alunecat abrupt de la monarhie la comunism. Din această pricină, deși fără doar și poate, este unul dintre cei mai buni scriitori pe care țara noastră i-a avut vreodată, el rămâne în istorie drept o figură controversată, în opinia publică fiind adeseori condamnat pentru textele care glorificau regimul comunist, ce erau folosite în scopuri de propagandă, în special în rândul celor tineri.
Scriitorul Mihail Sadoveanu în anii maturității
Astăzi, vom aminti unul dintre cele mai faimoase lucrări ale sale, ci anume Baltagul. Acest roman, ce a fost catalogat drept polițist, prezintă într-o manieră inedită, psihologia omului simplu din satul românesc de altădată. Astfel, Vitoria Lipan pornește într-o călătorie lungă, pentru a-și regăsi soțul dispărut, Nechifor Lipan, sau mai degrabă, pentru a afla ce s-a întâmplat cu el. Acest demers nu este important doar pentru ea, ci și pentru fiul său Gheorghiță, care pe această cale, evoluează de la tânărul inocent la bărbatul capabil să aibă grijă de familia sa, deci putem spune că pentru el această călătorie a avut rol inițiatic.
Vitoria este un exponent al lumii satului românesc de munte, ea se bazează în principal pe intuiție, deducție logică, credința creștină și valorile transmise din moși-strămoși, chiar dacă aceasta nu avea carte, femeie reușește să își depășească condiția prin inteligența sa și abilitatea de a-și stăpâni emoțiile. Așadar, putem spune că Vitoria Lipan este o adevărată detectivă, precum exemplele pe care le regăsim peste hotare, dar diferența dintre ea și clasicile exemple este că ea provenea dintr-un alt mediu, a avut parte de condiții grele de viață, multă muncă fizică și responsabilități cât cuprinde.
Pentru a înțelege mai bine de ce Vitoria Lipan este un personaj relevant, nu doar pentru literatura națională, cât și cea universală, vă voi lăsa mai jos un pasaj pe care îl găsesc interesant.
„Şi de poveste şi de asemenea vorbe iuţi, Vitoria, nevasta lui Nechifor Lipan, îşi aducea aminte stând singură pe prispă, în lumina de toamnă şi torcând. Ochii ei căprii, în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului, erau duşi departe. Fusul se învârtea harnic, dar singur. Satul risipit pe râpi sub pădurea de brad, căsuţele şindrilite între garduri de răzlogi, pârâul Tarcăului care fulgera devale între stânci erau căzute într-o negură de noapte. Acei ochi aprigi şi încă tineri căutau zări necunoscute. Nechifor Lipan plecase de-acasă după nişte oi, la Dorna, ş-acu ziua Sfântului Andrei era aproape şi el încă nu se întorsese. În singurătatea ei, femeia cerca să pătrundă până la el. Nu-putea să-i vadă chipul; dar îi auzise glasul, întocmai aşa spunea el povestea; femeia îi adăogase numai puţine cuvinte despre câmpuri, holde şi ape line. Aceste vorbe erau ale ei, izvorâte dintr-o dorinţă, şi, repetându-le în gând, ochii i se aburiră ca de lacrimi. Viaţa muntenilor e grea; mai ales viaţa femeilor. Uneori stau văduve înainte de vreme, ca dânsa. Munteanului i-i dat să-şi câştige pâinea cea de toate zilele cu toporul ori cu caţa. Cei cu toporul dau jos brazii din pădure şi-i duc la apa Bistriţei; după aceea îi fac plute pe care le mână până la Galaţi, la marginea lumii. Cei mai vrednici întemeiază stâni în munte. Acolo stau cu Dumnezeu şi cu singurătăţile, până ce se împuţinează ziua. Asupra iernii coboară la locuri largi şi-şi pun turmele la iernat în bălţi. Acolo-i mai uşoară viaţa, ş-acolo ar fi dorit ea să trăiască, numai nu se poate din pricină că vara-i prea cald ş-afară de asta, munteanul are rădăcini la locul lui, ca şi bradul.”- Baltagul, Mihail Sadoveanu, capitolul 1
Imaginea pe care am ales-o astăzi este reprezentativă, din punctul meu de vedere, întrucât este un exponent al liniștii din spațiul rural. Mihail Sadoveanu a cuprins, de multe ori, cu măiestrie legătura omului cu natura și modul în care aceasta devine un spațiu al cunoașterii pentru omul simplu din satul tradițional.
Vă mulțumesc pentru atenție!
