Astăzi, vom discuta despre o scriitoare cu adevărat deosebită, Carmen Sylva, pe care cei mai mulți dintre noi o cunoaștem drept Regina Ellisabeta a României sau Elisabeth Psuline Ottilie Luise zu Wied. Aceasta, pe lângă rolul esențial de conducere pe care l-a avut în stat, alături de soțul ei de origine germană, Carol I, a fost și o femeie foarte sensibilă, conectată cu artele frumoase, precum literatura sau pictura. Astfel, Carol I a domnit pentru o perioadă de 48 de ani, fiind cea mai lungă domnie din istoria României. El este portretizat în ziua de astăzi în conștiința colectivă, drept un conducător devotat, care a început numeroase procese pentru modernizarea țării.
Pe de altă parte, Regina Elisabeta a fost o adevărată promotoare a tradiției românești, deși ea nu își avea originile aici. Adeseori, se îmbrăca în straie inspirate din portul popular și a încercat pe parcursul vieții, să arate lumii întregi frumusețea României și meșteșugurile deosebite, ce pot fi regăsite doar pe teritoriul nostru. De asemenea, era o vorbitoare excelentă de limba română și nu ezita să își exprime creativitatea artistică în limba noastră. Regina Elisabeta a avut un suflet român, cum poate puțini dintre noi au în zilele noastre, ea era mândră de România și pentru faptul că devenise cetățean aici.
Ea s-a făcut cunoscută în lumea scrisului sub pseudonimul de Carmen Sylva, întrucât și-a dorit să își creeze cariera pentru talentul său, nu doar pentru renumele său la nivel internațional. Totodată, Carmen Sylva are și o conotație în limba latină „cântecul pădurii”, care nu este deloc întâmplătoare, deoarece ea era îndrăgostită de natură, fapt care poate fi observat cu ușurință la reședința regală din Sinaia, Castelul Peleș. Nu în ultimul rând, Alteța Sa Regală a fost și o persoană spirituală, aproape de divinitate, lucru ce poate fi resimțit în toate operele sale literare, dar și în viața de zi cu zi, în poziția celei mai influente femei românce de la acea vreme.
Regina Elisabeta a României în anii tinereții (1843-1916)
Vă voi lăsă, mai jos, o poezie compusă de Regina Elisabeta, care din punctul meu de vedere, exprimă într-un mod splendid grația și sensibilitatea acesteia, iar din cuvintele ei putem simți parfumul roialității.
„Cu gene-ncins-a ochii tăi
Cel ce-a creat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Şi-un fulger umed li-e privirea.
Cu drag eu genele-ţi ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins şi des –
Şi astfel te sărut pe tine.
Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E parcă soarele-ar luci
Şi-ntrânsul ne-am uita de-aproape.
Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, şi mă-mpresoară
Scântei, un râu adânc de foc –
Iar genele mi se scoboară.
Se face noapte-n jurul meu!
Eu pier în stingerea clipirii,
Bătând din ostenite-aripi,
Topit de flacăra iubirii.”
-Fluturi sărutându-se, Carmen Sylva
O poezie frumoasă, ce poartă în adâncuri un înțeles metaforic bogat, centrat asupra temei iubirii, percepută, bineînțeles, dintr-o perspectivă a eului liric feminin. Versurile sunt învăluite în emoții profunde, o dragoste aproape astrală, sintetizată în dansul fluturilor în suflul vântului temător. Când citesc această poezie mă gândesc la puritate, o puritate care poate fi regăsită doar în dragostea sinceră.
Fotografia pe care am ales-o a fost făcută în cadrul expoziției Art Safari din București, un loc interesant unde puteți descoperi în această perioadă istoria României reprezentată în 100 de portrete interesante, de la mării noștri domnitori care și-au dat sângele pentru țara noastră, până la monarhia Hohenzollern-Sigmaringen.
Vă mulțumesc mult pentru atenție!
