Care a fost prima mea experiență din postura de scriitor?
Pe data de 28 februarie, într-o frumoasă dimineață de miercuri, am fost invitată să susțin o lecție de literatură la clasa I, în cadrul Școlii Gimnaziale numărul 1 din Mogoșoaia, fapt care m-a impresionat profund. Cum a fost această experiență? Ei bine, pentru prima dată, am simțit că încetul cu încetul, devin o scriitoare în adevăratul sens al cuvântului și îmi croiesc propriul drum în lumea literară. Așadar, m-am simțit onorată să îmi pot împărtăși pasiunea alături de cei mici și a fost un moment deosebit, atât pentru mine, cât și pentru ei, întrucât am trăit împreună emoțiile primei întâlniri și entuziasmul pentru lectură.
Întotdeauna mi-am dorit să împărtășesc cu ceilalți esența sufletului meu, iar fiind în fața copiilor a fost oportunitatea perfectă să fac acest lucru pe îndelete. Cei mici m-au primit cu multă dragoste și s-au implicat să asimileze informațiile pe care mi-am dorit să le transmit, și-au dat toată silința să fie cât mai creativi, originali și cu siguranță, în parte, ar fi meritat să fie numiți „mici scriitori”, pentru lucrările minunate pe care au reușit să le construiască. A fost o zi plină de peripeții, am început să pășim în universul literaturii cu ajutorul celebrei povești „Croitorașul cel viteaz” scrisă de Frații Grimm, un personaj haios, care ne-a însuflețit să ne imaginăm cum ar fi ca fiecare dintre noi să devenim eroi de basm.
Fiecare copil s-a portretizat pe sine drept personaj
Mici atenții pe care copiii mi le-au oferit drept mulțumire
Ce am învățat din această experiență?
În primul rând, mi-am dat seama că cei mai mari judecători, când vine vorba de un proiect cultural, sunt copiii, întrucât ei întotdeauna vor fi sinceri, ei nu își pot ascunde reacțiile, vei știi încă din primele clipe dacă ceea ce le transmiți este plictisitor sau interesant. Dacă ai reușit să te faci înțeles sau nu. Spre marea mea bucurie, cei mici au avut o reacție pozitivă și totul a decurs perfect, bineînțeles, la final i-am recompensat cu un mic, pentru a le da inspirația de a adopta calea scrisului, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai fascinante meserii pe care un om le poate avea în această viață. Pe de altă parte, a fi dascăl necesită multă răbdare și dăruire, mulți oameni predau, dar nu toți merită denumirea de „profesor”. Eu cred cu tărie că, pentru a fi apt să predai, trebuie să ai vocație și o nemărginită dragoste pentru copii și am simțit asta chiar din unica mea zi drept învățătoare în fața unor copii cu totul deosebiți.
Doresc pe această cale, să îi mulțumesc domnișoarei învățătoare Isidora, care m-a invitat și în ciuda faptului că este în primul ei an de învățământ, este un dascăl foarte talentat, a devenit drept o a doua mamă pentru fiecare copil în parte și ar întrece cu brio multe persoane experimentate în domeniu.
O scurtă discuție cu cei mici despre pasiunile lor
Am parcurs împreună paginile interesante
Drumul meu în lumea scriiturii este unul abia la început, pe care trebuie să îl pavez, așa cum știu cel mai bine, odată ce voi acumula mai multă experiență și voi reuși să public mai multe titluri. Ceea ce pot să vă spun este că dacă aveți vreodată șansa să fiți în preajma unui dascăl sau vi se oferă șansa de a preda, să o acceptați, întrucât bucuria pe care v-o transmit copiii în momentul în care te afli în fața lor este una unica și cu siguranță, veți regreta dacă nu încercați. Cartea mea, pe care am publicat-o în urmă cu an, mi-a adus atât de multă împlinire și experiențe deosebite, pe care nu aș fi avut cum să le trăiesc fără existența ei. Din momentul lansării, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, am simțit că viața mea s-a schimbat și că voi fi surprinsă de rezultatele pe care le voi avea.
