Discuția de astăzi este concentrată în jurul conceptului de comunicare, întrucât este un subiect vital în societatea contemporană, dar din ce în ce mai multe persoane își pierd abilitățile de a interacționa într-un mod eficient și autentic. Fiind ființe sociale, o bună parte din existența noastră este definită de nevoia de a comunica cu alți oameni și de a ne exprima trăirile interioare.
Astfel, tot pe baza acestei idei, au apărut și bine-cunoscutele rețelele sociale, care într-un anumit substrat, au reușit să conecteze întreaga lume într-o manieră uimitoare și să dizolve orice fel de distanță fizică, dar pe de altă parte, au ajuns și un instrument de înstrăinare și însingurare, atât față de sine, cât și față de semeni.
Un prim motiv pentru care procesul comunicării a avut de suferit pe parcursul anilor este faptul că, întotdeauna, căutăm să ne simplificăm și prescurtăm cuvintele cât putem de mult. Desigur că acest fenomen are un efect devastator, ci anume lipsa de esență în ceea ce spunem, devenim distanți, atât de distanți încât nimeni nu ne mai poate înțelege cu adevărat.
În continuare, un alt lucru pe care l-am observat este lipsa de naturalețe în ceea ce dorim să exprimăm. De cele mai multe ori, tinerii își inhibă adevăratele emoții și ce și-ar dori să comunice, de teamă să nu fie judecați de cei din jur sau pentru a nu se face de râs, să se simtă acceptați în opinia generală. Doar că… dat fiind faptul că marea majoritate apelează la acest mecanism, se creează o bulă în care fiecare poartă o mască convenabilă ce seamănă cu sinele, dar nu este nici pe departe adevărul.
Un lucru important pe care l-am învățat de-a lungul timpului este faptul că oamenii care sunt meniți să facă din viața ta vor găsi trăsăturile tale reale de caracter unice, nu este nevoie să devii o versiune diluată a ta, doar pentru a le face pe plac.
În acest caz, aș avea câteva sfaturi, în special pentru cei tineri, care întotdeauna sunt într-o căutare a sinelui. În primul rând, fiecare om în parte este deosebit și nu ar trebui niciodată să ne comparăm cu alte persoane, ar trebui doar să fim autentici și să muncim din greu pentru orice vis, având grijă să nu propagăm rău în jurul nostru.
În al doilea rând, răbdarea și a învăța să asculți și să prețuiești și punctul de vedere al celor dragi sunt două învățături, ce par a fi dificile chiar și pentru cei mai înaintați în vârstă. Fiecare om are în el o anumită doză de mândrie sau narcisism, mai consistentă sau mai mică, iar din acest motiv, avem impresia că ceea ce spunem noi sau ceea ce ne dorim noi este cu mult mai valoros decât spusele celorlalți.
Spre final, și poate cel mai important, este respectul. În momentul în care învățăm cum să oferim respect oamenilor, indiferent de cine sunt ei, atunci ne respectăm și pe noi înșine cu adevărat.
Fotografia pe care am ales-o face parte din galeria personală și a fost realizată în magnificul oraș Sighișoara. Din punctul meu de vedere este relevantă, întrucât este printre puținele locuri în care a fost păstrat un colț de istorie în forma sa cea mai autentică, iar acesta ar trebui să fie și scopul nostru ca oameni, să rămânem reali… să rămânem noi.
Vă mulțumesc pentru atenție!
