Viața și opera lui Mihail Drumeș

Astăzi, îmi doresc să lansez o nouă secțiune în cadrul blogului, ce va fi dedicată exclusiv prezentării vieții și operelor scriitorilor de renume, atât autohtoni, cât și internaționali. Multe dintre ideile și principiile lor de viață au rămas adânc împământenite în societatea contemporană, iar cei mai mulți dintre noi nu știm de unde izvorăsc, dar le folosim frecvent. Acțiunea de a citi o carte, în prezent, a devenit o responsabilitate, întrucât necesită o dedicare constantă intelectuală și sufletească, un moment de meditație în care mintea își formează noi idei, doar că cei mai mulți dintre noi nu mai au timp să își asume această datorie față de ei înșiși. Din nenumărate puncte de vedere, calitatea vieții a scăzut, prin tot ceea ce consumăm, atât fizic, cât și mental…

Consider că este vital să îi amintim întotdeauna pe cei care au construit tot ceea ce cunoaștem astăzi, au modelat literatura și au făcut-o accesibilă pentru fiecare dintre noi, ne-au ajutat să ne regăsim adevăratul sine în cuvintele lor. Un bun început pentru a păși pe calea lecturii este să găsești un autor al cărui mesaj este în directă concordanță cu valorile din inima ta.

Așadar, vom începe cu scriitor român, favoritul meu, Mihail Drumeș, pe numele său real Mihail V. Dumitrescu (n. 1901 Ohrid – d. 1982 București), este un scriitor al secolului al XX-lea, fiind considerat de majoritatea un autor care s-a adresat mai mult tinerilor, dat fiind faptul că romanele sale surprindeau, de multe ori, în centrul evenimentelor povești somptuoase de dragoste, dar care se finalizau tragic din cauza lipsei de experiență sau al orgoliului tipic uman.

Printre titlurile sale emblematice se enumeră: „Invitația la vals”, „Cazul Magheru”, „Povestea neamului românesc”, „Elevul Dima dintr-a șaptea” sau una dintre favoritele mele,  „Scrisoare de dragoste”. În fiecare dintre acestea, se regăsește un limbaj viu, sincer, iar personajele rămân o oglindă general-valabilă a omului contemporan. Mihail Drumeș nu a ezitat niciodată să reliefeze defectele și gândurile cele mai tainice ale eroilor săi, indiferent de natura lor. Printre sălile maiestuoase de bal, ce întotdeauna găzduiau cele mai frumoase amintiri ale protagoniștilor, se regăsesc și locuri cunoscute astăzi, precum Parcul Cișmigiu, ce a fost și va rămâne întotdeauna un loc special, unde generații întregi, s-au îndrăgostit.

De-a lungul istoriei, ființa umană s-a confruntat întotdeauna în lăuntrul său cu aceleași dileme, indiferent cât de mult au înaintat timpurile. Scriitorul creionează exact momentul dezumanizării, conștientizarea faptului că ai pierdut tot din cauza egoismului, mândriei, lipsei de empatie, neputința de a aprecia ce ai la momentul potrivit. O idee reiese clar din operele sale: când realizezi ce ai pierdut, este deja prea târziu. Din punctul meu de vedere, romanele sale au un scop moralizator, pe lângă frumusețea scriiturii și a poveștii în sine, întrucât astfel de istorisiri nu sunt deloc departe de adevăr, oamenii au uitat cum să se respecte și să se iubească între ei. Cel mai bine ar fi să analizăm o mică parte din munca scriitorul, pentru a înțelege mai bine…

„Pe Micaela abia acum o cuprinse o bucurie vecină cu nebunia. Mă îmbrățișa, mă săruta, plânse și râse, amestecându-și lacrimile cu lumina râsului, ca într-o ploaie cu soare.” – „Invitație la vals”, p. 120.

O lecție importantă pe care o putem desprinde din opera lui Mihail Drumeș este iertarea. În diferite situații oamenii nu reacționează în modul în care ne-am aștepta, sunt imperfecți și greșesc, pentru că fiecare în parte are un mod diferit de a percepe lumea, dar un lucru este cert, dragostea adevărată nu se dizolva niciodată, doar se maturizează odată cu noi. Personajele sale ajung în situații limită din cauza neînțelegerii acestui concept, dar scriitorul ne îndeamnă pe această cale să fim mai buni și mai înțelegători cu cei pe care îi iubim.

„În orice caz, numai dragostea și creația fac viața vrednică de a fi trăită și, totodată, de a fi părăsită fără regret. N-am creat nimic care să rămână generațiilor viitoare, dar am avut dragostea…”- „Invitație la vals!”, p. 314.

Un gând frumos, care sper că v-a făcut curioși să descoperiți universul lui Mihail Drumeș pe cont propriu. Dacă încercați, vă invit să îmi lăsați un comentariu, pentru a avea un dialog.

Lectură plăcută!

Webografie:

https://historia.ro/sectiune/portret/mihail-drumes-viata-si-opera-581010.html

Aici, puteți regăsi mai multe informații interesante, ce mi-au servit drept sursă de inspirație pentru acest articol deosebit.

Fotografii by G: Cazino Sinaia 2023, un loc frumos, plin de istorie, ce mă duce cu gândul către universul creativ al scriitorului.