Afară, ninge, ninge și iar ninge. Printre fulgii de zăpadă, parcă și în mintea mea încep să curgă ideile și mă gândesc, câte povești ascunde această ne-a proaspăt așternută? Câți bulgări de zăpadă au fost aruncați cu drag sau câți adulți s-au aruncat în patul înghețat și au dat în mintea copiilor?
Zăpada este atât de imaculată, dar ascunde povești nespuse, drumuri înghețate și urme ale trecătorilor grăbiți. Fiecare zi este o poveste, fiecare moment, fiecare fenomen al naturii, dar ninsoarea are ceva aparte, o magie în adevărul sens al cuvântului. Orice vârstă am avea, întotdeauna ne oprim, pentru a admira puțin frumusețea cadrului natural.
Fie că ne scriem numele pe o mașină, pășim greoi sau ne amintim cu nostalgie cum mergeam la săniuș, zăpada întotdeauna ne unește prin faptul că ne face să simțim ceva, ne aduce aminte câtă vitalitate avem în noi, iar din acest punct de vedere, este foarte asemănătoare cu ideea de bază a scriiturii.
Întotdeauna, când răsfoim paginile unei cărți, căutăm cu drag ceva familiar, un moment, un personaj sau un concept conform căruia ne ghidăm viața. Ninsoarea este ceva atât de familiar, încât oricât ne-am afunda privirea în ea, parcă nu ne mai săturăm.
Așadar, poate că acest articol este o reamintire a faptului că bucuriile adevărate sunt lucrurile mărunte, simple, dar care poartă pe aripile lor o însemnătate atât de profundă. Dacă ai norocul de a te mișca, a citi, a gândi, a atinge suprafețele umede și reci de afară, viața este deja minunată și ar trebui să fim recunoscători chiar și pentru aceste mici lucruri, fiindcă nimic nu este promis pentru eternitate.
Vă mulțumesc pentru atenție!
