Destinul. Un singur cuvânt, care reușește să ne trezească tuturor anumite simțuri. În literatura română folclorică, destinul nu poate fi schimbat, dar poate fi corectat „norocul și-l face omul cu mâna lui”.
Ideea destinului este atât de mult portretizată, chiar și în materialele pe care le consumăm în viața de zi cu zi, I can’t destinul a ajuns aproape precum o entitate de sine stătătoare.
„Destinul colectiv este complicitatea dintre cei care şi-au concesionat libertatea şi cel care a preluat-o pentru a se defini pe sine şi pentru a-i defini pe toti.”- Gabriel Liiceanu
Cu toții sunt conectați între noi, oamenii nu se întâlnesc întâmplător, fiecare are un rol cât de mic în viața celuilalt, pentru a fi capabili să evoluăm, să nu rămânem într-un soi de bulă. Unii oameni au destine mai fericite, alții un parcurs mai greu, iar de multe ori, în ziua de astăzi, există persoane care își clădesc fericirea și libertatea pe nefericirea altora. Un lucru important este ca orice ai face în viață, să rămâi un om bun, care aduce zâmbete și alinare în jurul său, este mult mai ușor să rănim, decât să protejăm.
„Trăim în concubinaj cu destinul.”- Vasile Ghica
Această afirmație este una foarte interesantă, întrucât analogia dintre relaționarea dintre ok și destin cu ideea de concubinaj, arată faptul că există o legătură puternică, dar pe care cumva nu suntem capabili să ne-o asumăm până la capăt. Căsătoria, spre deosebire de concubinaj, ar însemna o responsabilizare, o dăruire pe viață…
Prin urmare, destinul poate părea diferit pentru fiecare dintre noi, dar suntem mai aproape decât credem…
Vă mulțumesc pentru atenție!
