Astăzi, vom discuta despre autenticitate. Câte e autentic poți rămână ca scriitor, în momentul în care știi că lucrarea ta va fi privită de ochii curioși ai unui public necunoscut? Poate rămâne aceasta în formă ei sinceră, fără perdele?
Ei bine, răspunsul pentru această întrebare este unul relativ, aș spune că mai degrabă, în momentul în care te apuci să scrii de plăcere, fără intenția de a publica sau de a impresiona, stilul de scriitură și ideile expuse sunt mult autentice. În momentul în care te apuci să îți publici textele, te gândești și la oamenii care vor primi cuvintele tale în casa lor și ce vor însemna acestea în viețile lor cu adevărat.Din acest motiv, scriitorii, mai ales la început de drum, dezvoltă involuntar o grijă, grija de a nu eșua, de a nu scrie un text plictisitor sau unul care să fie considerat chiar pueril.
Oricât de frumos ai scrie, întotdeauna vor fi oameni dezinteresați sau care nici măcar nu vor reuși să finalizeze volumul tău, fără a-l citi printre rânduri. În ziua de astăzi, este dificil să captezi oamenii în activități de lungă durată, întrucât suntem obișnuiți să primi toate informațiile pe care le căutăm în doar câteva minute, minute care se adună, formând ore și chiar zile din viața noastră pe care am fi putut să le petrecem într-un mod mult mai frumos și mai productiv.
Un sfat pe care aș putea să îl dau, din puțin a experiența pe care o am este acela că nu trebuie să îți fie teamă, mai ales când vine vorba de scris. Cuvintele devin modul tău de a comunica cu tine însuți, mai înainte de toate și abia apoi, cu cei din jur, întrucât această activitate creativă implică anumite trăiri pe care nu foarte mulți dintre noi le avem .
Prin urmare, autenticitatea stă în fiecare dintre noi, iar publicul potrivit va apărea la momentul potrivit.
Vă mulțumesc pentru atenție!
