Astăzi, vom discuta despre unul dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile, Feodor Dostoievski. Născut în 1821, la Moscova, acesta nu a avut o copilărie ușoară, nu doar din pricina faptul că în secolul al XIX-lea condițiile de viață erau dure, ci și din cauză că și-a pierdut mama încă de la o vârstă fragedă. Această tragedie reiese și printr-o simpla analiză a operelor sale, multe dintre personaje sunt încercate de greutăți inimaginabile, ce le dezumanizează.
Despre Dostoievski sunt atât de multe informații de spus, atâtea încercări, un impact atât de mare în jurnalism și scena politică a Imperiului Rus, dar putem rezuma valoarea muncii sale printr-un gând simplu: Friedrich Nietzsche, Franz Kafka, Sigmund Freud, Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, Emil Cioran sau William Faulkner au fost inspirați de temele sociale pe care scriitorul le aborda în lucrările sale.
Cu alte cuvinte, unii dintre cei mai cunoscuți și puternici filosofi, pe care i-am avut, au fost direct influențați de profunzimea gândirii lui Feodor Dostoievski, iar acest lucru separă o poveste de duzină de o adevărată capodoperă, indiferent de clasa socială, avere, putere, oamenii vor ajunge la mesajul tău și îl vor transforma în istorie.
Feodor Dostoievski a impresionat prin realitatea brutală pe care o înfățișa în scrierile sale, naturalețea trăirilor, fără a le înfrumuseța doar pentru a construi un șir al evenimentelor într-o manieră captivantă. Astăzi, toate marile povești se bazează pe ideea „boy meets girl”, iar cel mai grav lucru care se poate întâmpla este un comportament inadecvat. În cazul lui Dostoievski, relațiile interumane sunt mult mai complexe de atât, fiind departe de acest scenariu care tinde să ne fascineze, se abordează teme precum: lupta cu propria conștiință, moartea, sărăcia, moștenirea, familia desfrânată, absența partenerului de viață, abuzurile de toate tipurile, introspecția, judecata aproapelui, spiritul malefic al omului, iar lista poate continua la nesfârșit. Nu mulți se pot împrieteni cu istorisirile sale, întrucât firul narativ este atât de complex, încât fiecare personaj, chiar și episodic, are propria poveste, relevantă pe parcursul acțiunii, în special pentru a înțelege în profunzime psihologia personajelor principale și esența nașterii anumitor comportamente dăunătoare.
Aflăm chiar de la scriitor că cel mai mare rău sunt chiar noi, noi suntem „demonii” propriei vieți și a celor din jur… Realitatea este mult mai aproape de ce ne-a scris Dostoievski în urmă cu aproape 200 de ani decât credem, iar din acest motiv, faptul că, pe zi ce trece, literatura ta este uitată în favoarea unor romane cu povești ușoare, este cu adevărat o pierdere culturală consistentă.
Vă mulțumesc pentru atenție și vă recomand să îl descoperi sau redescoperiți pe Feodor Dostoievski, deși lecturile sale par greu de abordat, veți realiza că nu ați citit nimic până la el…
