Astăzi, vom discuta, în tot cu perioada în care ne aflăm, despre spiritul Crăciunului regăsit în literatură. Am fost inspirată să abordez acest subiect, descoperind care este percepția multor copii asupra acestei sărbători atât de importante pentru noi toți.
Ne aducem aminte cum poveștile clasice ne ilustrau Crăciunul cu nămeți până la fereastră, decorațiuni simple, de cele mai multe ori făcute din ce se găsea prin gospodărie, mere, nuci și multă căldură din sânul familiei.
Ei bine, timpurile se schimbă, lucrurile devin din ce în ce mai accesibile, iar bucuriile mici, departe de a fi resimțite. Cei mici adesea spun că ei nu cred în magie, dar Crăciunul, în sine, este departe de magie, cu este vorba despre puritate și credința, regăsirea fiecăruia dintre noi. Adeseori, Crăciunul a fost romanizat în filme, ilustrații sau literatură drept momentul în care doi străini se îndrăgostesc, iar lucruri de-a dreptul supranaturale încep să ia naștere în jurul lor datorită spiritului magic al Crăciunului. Cu toate acestea, în viața simplă, de zi cu zi, spiritul Crăciunul este bunătatea din noi, pe care o lăsăm să își arate glasul mult prea rar prin duhul divin care ne-a fost insuflat în suflete.
Un Crăciun adevărat este cel în care, dată de 25 decembrie nu mai este doar o zi oarecare în care primim atenții, ci un eveniment minunat, unic de la an la an, în care frustrările, răutatea, invidia și multe alte stări, care fără să ne dăm seama, ne ating pe parcursul anului, rămân în afara noastră, departe de bucuria împărtășită în familie.
Prin urmare, literatura, în momentul în care este îmbrățișată într-un mod corect, poate deveni un punct de reper pentru cei mai tineri, poate atinge suflete și făurii noi percepții asupra lucrurilor frumoase care ne înconjoară, dar și al sinelui.
Vă mulțumesc pentru timpul dumneavoastră!
